"Coregrafia" relatiilor lesbi Chiar primele cercetări comparative ale lesbienelor şi femeilor heterosexuale au arătat că lesbienele cu nimic nu sunt mai nevrotice decât femeile heterosexuale şi, din contra, deseori sunt adaptate mai bine din punct de vedere social. În multe sondaje şi studii lesbienele arată mult mai energice şi independente, decât femeile obişnuite. Identitatea lesbiană, ca şi cea a gay-lor, nu e ceva de factură monolită şi nu întotdeauna e asemănătoare. După trăsăturile aparent comune se ascund considerabile deosebiri de ordin individual şi social. Mai întâi de toate, acestea sunt diferenţele de ordin social şi psihologic între lesbienele „butch” şi „femme”. Acestea sunt două tipuri deosebite de femei cu diferite necesităţi şi stiluri de viaţă. Diferenţa dintre ele însă nu trebuie absolutizată. Doar o treime din lesbiene îşi identifică apartenenţa la unul din cele două poluri. Aproape jumătate din lesbiene se consideră androgine, iar 19% nu-şi găsesc o determinare potrivită. Patru din cinci „femme” şi doar 23% de lesbiene „butch” consideră că ar putea luate drept femei heterosexuale. Respectiv, lesbienele „butch” mai frecvent şi mai devreme decât cele „femme” îşi declară deschis homosexualitatea şi sunt reprezentate mai mult în sfera politică şi socială. „Coregrafia” relaţiilor lesbiene nu repetă modelele comportamentale heterosexuale - curtoazia, etc. Acestea sunt nişte relaţii specific feminine, cu limbajul şi simbolica lor deosebită, care sunt greu înţelese de bărbaţi. Deosebirile dragostei lesbiene de cea heterosexuală şi masculină reflectă deosebirile de ordin general ale sexualităţii şi stilului de viaţă feminin. Relaţiile dintre lesbiene, de regulă, sunt mai strânse şi emotive, decât dintre partenerii heterosexuali sau dintre bărbaţii homosexuali. Dragostea, mângâierile, apropierea emoţională şi fizică pentru dânsele e mai importantă decât contactul sexual în sine sau imitarea actului sexual. Majoritatea lesbienelor, în mod sigur, preferă relaţii stabile de cuplu şi nu din cele ocazionale. În baza datelor obţinute din mai multe sondaje şi chestionări, trei pătrimi din femeile lesbiene preferă să aibă relaţii monogame stabile, bazate pe principiul exclusivităţii sexuale şi, în realitate, ele cu mult mai frecvent decât gay-ii trăiesc în cupluri, păstrând fidelitatea unei alteia. După intensitatea contactelor sexuale cuplurile lesbiene cedează considerabil celor de gay, în schimb, gradul de satisfacţie sexuală e mai mare în cazul lor. Deşi multe lesbiene afirmă că ar vrea să facă sex mai des, latura cantitativă contează pentru ele mai puţin decât satisfacerea emoţională de la viaţa în comun. Datorită apropierii fizice şi empatiei sporite, multe lesbiene simt o mai mare bucurie sentimentală de la sex decât femeile heterosexuale. Problemele sexuale ale cuplurilor lesbiene sunt, în fond, aceleaşi ca şi în cazul perechilor heterosexuale. La unele cupluri apar probleme cu raportul egalităţii sociale şi reciprocităţii sexuale. Se mai poate întâlni şi impunerea sexuală directă. Aşa că nu întotdeauna sunt vinovaţi specific doar bărbaţii. În pofida aşteptărilor de ordin teoretic şi a stereotipurilor existenţiale, durata medie a cuplurilor feminine e mai mică decât în cazul celor heterosexuale şi chiar a celor homosexuale masculine. Ultima constatare pare a fi destul de stranie, cu atât mai mult că lesbienele mai mult preferă să aibă o relaţie stabilă cu o singură parteneră. Probabil, problema constă în faptul că femeile acordă o prea mare importanţă unor nuanţe psihologice, cărora bărbaţii nu le acordă nici o atenţie şi asta face cuplurile masculine mai trainice. Pe lângă asta, cuplurile lesbiene, spre deosebire de cele masculine, sunt, de regulă, închise şi mai puţin permisive, infidelitatea şi aventurile extraconjugale nu se iartă şi duc la destrămarea vechiului şi formarea unui nou cuplu. Ca şi în cazul celorlalţi oameni, o serioasă problemă pentru lesbiene este înaintarea în vârstă. Să ne amintim de chipul dezolant al bătrânei şi solitarei lesbiene conturat de Marina Ţvetaeva. Dar şi aici stereotipul nu e justificat. Nu toate femeile heterosexuale au copii, nu toate lesbienele sunt lipsite de urmaşi şi nu toţi copiii aduc mamelor doar bucurii. Unele doamne de vârsta a treia, „sigure” din punct de vedere sexual, se identifică nu atât în rol de mamă şi bunică, cât în activitatea socială şi de serviciu. Acelaşi lucru, deşi mai frecvent, se întâmplă cu lesbienele. Dacă e să ne referim la relaţiile sexuale, în cazul dat, lesbienele susţin că sunt într-o situaţie avantajată comparativ cu femeile heterosexuale şi bărbaţii homosexuali. Din cauza tempourilor diferite de îmbătrânire a bărbaţilor şi femeilor, în cuplurile heterosexuale frecvent apar disonanţe şi, iată, din moment ce corpul feminin al soţiei nu-l mai excită pe bărbatul îmbătrânit de curând, ea începe a căuta satisfacere în afara cuplului. Unei femei în etate îi este mai greu să facă asta. Mai multe persoane se dezic de bucuriile sentimentale şi trupeşti cu mult înainte de epuizarea propriilor resurse psihofiziologice. Pentru bărbaţii gay îmbătrânirea e o problemă şi mai gravă. Lesbienelor, oricum, în această privinţă le e mai uşor. Deşi nivelul lor de intensitate sexuală e mai scăzut decât la bărbaţi, ele n-au acea „cădere” bruscă cu înaintarea în vârstă. Tinerele lesbiene „femme” sunt atrase de prietenele mai în vârstă nu atât din cauza frumuseţii şi potenţei lor sexuale, cât de experienţa de viaţă, energia, convingerea în propriile forţe. Femeile puternice şi autoritare de vârstă balzaciană posedă o carismă aparte, pe care n-ar fi avut-o în alt context de vârstă. Cea mai complicată problemă a lesbienelor o constituie copiii. Multe femei lesbiene (21% din 706 cupluri americane chestionate) sunt mame, şi mai multe vor să devină mame pe calea inseminării artificiale, înfierii sau cumva, într-un alt mod. După cum arată numeroasele cercetări, nici stilul lesbian de maternitate, nici rezultatele lui ulterioare nu se deosebesc, în principiu, de ceea ce se întâmplă în familiile heterosexuale sau incomplete, „materne”... Aceste calităţi depind nu de orientarea sexuală a femeii, ci de particularităţile ei individuale. Desigur, mamele lesbiene şi copiii lor se ciocnesc de anumite dificultăţi specifice. Dragostea homosexuală feminină constituie o ipostază a realităţii sociale şi psihologice, ca şi oricare alta şi ea necesită o atitudine la fel de tacticoasă şi respectuoasă.